"Nu suntem constienti cat CER este in pamantul nostru". Povestea calugarilor care boteaza in butoiul de varza

Pro TV | Publicat acum 1 an 9 luni
Embed:

OAMENII SUNT LUMINA, partea 2. Nu trebuie sa avem cu Dumnezeu o relatie in care noi doar sa-i cerem lucruri sau sa confundam fericirea de a fi cu bucuria de a avea. Sunt sfaturi pe care parintele Pantelimon ni le transmite de la Oasa.

Fotografia si pictura sunt doua pasiuni la care parintele Pantelimon n-a putut renuntat cand a intrat in manastire. Spune ca are aceasta pasiune din cauza ca nu a avut televizor in copilarie. „A fost o uimire de a mea, stand in manastire sa vad ca nu imi lipseste nimic”. Are insa si regrete: neimplinire, potentialul inca nefolosit.

Calugarul rupt de lume care a scris un articol viral
Un articol scris de parinte acum ceva vreme despre depresie a devenit viral pe internet. Crede ca noi oamenii, sunt prea ocupati cu lucrurile neinsemnate si nu mai avem ragaz sa intelegem sensul lucrurilor, sensul nostru pe Pamant.

„Sa nu avem cu Dumnezeu o relatie interesata, in care eu numai ii cer cev”, spune parintele Pantelimon, „ci sa avem pur si simplu o relatie, o relatie de dragul relatiei. E ca si cand eu nu m-as uita niciodata la tine ci m-as uita la ce as putea sa iau de pe tine. Ce ai tu si ce as putea sa obtin de la tine, asta inseamna sa ai o relatie interesata cu Dumnezeu. E foarte dureros pentru Dumnezeu sa fie privit in acest fel de oameni. Dar oamenii nu mai stiu in ziua de azi sa gandeasca altruist si gandesc in termenii eficientei, in termenii propriului interes. Dumnezeu se ascunde in simplitate. Numai cineva care este slab vrea sa para tare.”

Cum descoperi simplitatea? „Brancusi zicea ca simplitatea este o complexitate rezolvata. Daca vrei sa descoperi simplitatea vietii, trebuie sa te intorci catre lucrurile simple, sa nu doresti super-senzatii, sa nu iti doresti excesul ci sa stii sa apreciezi momentele simple ale vietii”. Si mai spune parintele ca „Schimbarea in bine inseamna schimbarea in a fi bun. Zicea parintele Paraianu ca masura sfinteniei este masura bunatatii. Un om cat e de bun, atat e de sfant.”

Romania autentica, ascunsa in munti
E tarziu. Focul s-a stins demult. Calugarii se roaga in biserica. Aici, la doar cateva ore de la sosire pare ca esti de o vesnicie. Cel mai apropiat sat e la 40 de kilometri iar semnal la telefon nu exista. Zgribuliti, cativa tineri il asteapta pe parinte in fata bisericii. Vor sa se spovedeasca, sa isi spuna pacatele. „Nu stiu exact de ce am venit, e ca un fel de reincarcare. Aveam nevoie sa vad pacea asta a oamenilor care, desi sunt singuri parca stiu tot ce se petrece in lume.”

A doua zi, dimineata imbracati in costume populare, tinerii se indreapta spre biserica. Aici in creierii muntilor, traieste o bucata de Romanie autentica. Intre aceste vai a fost tara dacilor si tot aici s-au ascuns calugarii de-a lungul secolelor pentru a fi departe de lume si aproape de Dumnezeu. Ce tip de civilizatie ne reprezinta pe noi romanii a fost prima intrebare pe care mi-a pus-o in fata staretul Iustin cand ne-am intalnit. Si tot el a raspuns: civilizatia satului, acolo unde de mii de ani s-a sedimentat si cladit sufletul acestui neam. La Oasa, sufletul acestui popor e viu, pastrat cu sfintenie si transmis urmasilor. Biserica e plina. „Nu dorim sa creem o miscare exterioara”, spune staretul, „ci mai degraba una launtrica, o miscare catre valorile noastre, catre identitatea noastra, catre trecutul nostru. fiecare om este un rezumat al vietii sale.”

Locul unde gasesti raspunsuri
Toata lumea, calugari si tineri canta si se roaga impreuna. Asta ii atrage pe acesti oameni aici. O rugaciune traita, vie si felul in care sunt acceptati sa faca parte dintr-o mare familie. Fac ore in sir pe drum pentru a sta cateva ceasuri la rugaciune in acest loc. Printre tineri veniti, intr-un colt stau actorul Aureliu Surulescu si tenorul Vlad Mirita. De ani buni sunt legati de acest loc.

„Ai de invatat de aici”, spune Aureliu Surulescu. „In primul rand nu te judeca. Cine esti, ce faci, de unde esti. Vin si iti dau raspunsurile pentru care ai venit si iti garantez ca te intorci cu sufletul. In manastire am descoperit Romania profunda”. Tenorul Vlad Mirita spune ca si el ca aici si-a gasit cu adevarat un duhovnic.

„Am putea fi cel mai bogat popor din lume”
In biserica, staretul Iustin le vorbeste despre bogatia acestui neam. „Cred ca putem concura cu mari sanse la a fi cel mai bogat popor din lume. Il avem pe Dumnezeu aici si toate mustesc de dumnezeire… nu suntem constienti de cat suntem de bogati, cat cer este in pamantul nostru.”

Usor, incepi sa intelegi spiritul acestui loc si sa te lamuresti ca povestile auzite despre Oasa sunt adevarate. Staretul Iustin are acum mai bine de 20 de ani calugarie. Alearga prin toata tara, sustine conferinte la care vin mii de tineri si ii scoate pe calugari sa faca miscare si sa se bucure frumusetea locului. E un om hatru care crede ca daca noi romanii eram oleaca mai destepti treceam peste orice criza si eram acum mult departe.

Calugarul american cu miros de varza acra
In strana, muscand fiecare cuvant, il remarci inca de cum pasesti in biserica pe parintele Sava. E american, calugar la Oasa de aproape 15 ani. S-a nascut intr-o familie de catolici dar in adolescenta l-a descoperit pe Dostoievski si asa s-a apropiat de biserica. A fost contabil la una dintre cele mai mari banci din SUA, dar la 40 de ani s-a hotarat sa se calugareasca.

A intrat intr-o manastire ortodoxa in Ohio. Acolo a inceput sa fie atras de ortodoxismul romanesc. A ajuns mai apoi la Muntele Athos, dar pentru ca in munte erau deja prea multi straini, staretul manastirii Karakalo l-a fost trimis la Oasa, un loc despre care stia cate ceva. Asa ca in anul 2000 a ajuns cu o valiza in mana la poarta manastirii.

„La inceput n-am fost deloc impresionat. A fost un loc primitiv, baietii de aici au fost prea tineri, nu foarte maturi, mi s-a parut ca manastirea de aici a fost foarte urata pentru ca a fost cosntruita cu ieftin. Am fost ascultator si am ramas aici si dupa 3 ani m-am intors la vatoped si am zis: parinte, as prefera sa stau aici, la vatoped, sa nu ma intorc in Romania. Si el s-a uitat la mine cam asprun si a zis voia lui Dumnezeu. si ce sa zic decat yes”.

Staretul Iustin isi aminteste si acum cum l-a botezat pe parintele Sava in manastire. „Era nerabdator. merge pe la beciuri pe acolo si gaseste butea noastra de varza si zice botezati-ma in asta. Ne golim noi varza de acolo, o spalam noi acolo, dar, na ca burlacii am spalat-o numai un pic. Am adus-o aici un miros de varza. L-am botezat acolo. 3 saptamani a mirosit a varza. Veneau oamenii, miroseau. In loc sa simta miros de tamaie…varza murata, frate…”

Sursa: Pro TV
Citeste mai multe despre: calugari, manastire, Oasa, Biserica, credinta, parinte,
Comentariile venite din partea voastra cu privire la articolele prezentate pe website-ul nostru sunt apreciate de autorii materialelor si de ceilalti utilizatori, daca sunt exprimate intr-un limbaj decent. Ne rezervam dreptul sa nu publicam sau sa inlaturam de pe www.rti.stirileprotv.ro acele mesaje/comentarii/opinii care aduc injurii celorlalti vizitatori sau incurajeaza ura de rasa, religie si sex.